Am ajuns azi pe la 4 pm odata cu ploaia. N-a mai plouat in zona asta din iarna... Este desert si munte. Stau in pat acum si aud greierii. N-am mai avut senzatia asta de acum patru ani cand am fost in Argentina si Brazilia si in fiecare zi eram intr-un alt orasel, urcat, coborat si dormit in autobuze si graba, lacomia de a vedea si de a simti cat mai mult. Nu prea am timp sa imi apropii locurile, sa ma imprietenesc cu ele. Aici este mult mai liniste decat la Marrakech, sunt si mult mai putini straini, ce-i drept.
Stam la hotelul Oscar Salam, unde sunt si studiourile de film Atlas. La Oscar Salam camerele sunt una langa alta intr-o curte interioara, in jurul unei piscini, a pomilor cu rodii si portocalilor. La loc de cinste sunt doi hipopotami imensi de bronz, cu tzatze. Dau un farmec kitchos dar inconfundabil locului, care altfel ar fi doar un hotel oarecare.Maine dimineata ne intoarcem la Marrakech ca sa luam un alt autobuz pentru Essaouira. Drumul este incredibil. Trecem muntii Atlas pe o sosea extrem de ingusta si in serpentine. Un fel de Transfagarasan reloaded, asa. Am vazut sate cu putine case care se camufleaza in munte pentru ca sunt facute din pamant. Casute cubice, cu gauri patrate in loc de ferestre. Din pamant rosu. Aproape ca le iubesc, ma atrag teribil si nu stiu ce anume, de ce. Probabil pentru ca stiu ca nu o sa intru intr-una din acele case. Si verdele copacilor, al palmierilor dupa ce am coborat din munte... Un verde foarte verde! Ma simt straina de loc insa, ca si cum ar trebui sa fiu prudenta. Imi place, dar nu-l simt ca ma cheama...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu