Essaouira (Mogador)

... este locul pe care il simt. Aici vreau sa revin, sa stau mai mult. 2 zile nu ajung. Ajung ca sa vezi tot ce e de vazut, dar nu imi ajung ca sa ma satur. Este un orasel fort construit de portughezi prin secolul XVI. Mogador se chema. Zidurile inalte au creneluri si tunuri si se vad valurile oceanului care se izbesc de stanci. E ceva salbatic in peisaj si asta ma atrage. Strazile medinei sunt inguste, casele sunt albe cu ferestre si storuri albastre. Imagineaza-ti pe zidurile lor covoare si cuverturi viu colorate expuse la vanzare...

Bate destul de tare vantul si se vand aici pulovere si caciuli de lana. Mai nasol e ca e o forfota continua, este foarte multa lume: turisti straini si marocani. Insa este mult mai bine decat la Marrakech unde erau 45 de grade...

Mogador este locul ideal unde sa vii sa scrii si sa te iubesti. Maine ma trezesc devreme sa fac poze. Imi place sa merg singura si sa fotografiez dimineata, pe liniste. Ma face sa ma simt plina.

Ouarzazat - din Jurnal

Am ajuns azi pe la 4 pm odata cu ploaia. N-a mai plouat in zona asta din iarna... Este desert si munte. Stau in pat acum si aud greierii. N-am mai avut senzatia asta de acum patru ani cand am fost in Argentina si Brazilia si in fiecare zi eram intr-un alt orasel, urcat, coborat si dormit in autobuze si graba, lacomia de a vedea si de a simti cat mai mult. Nu prea am timp sa imi apropii locurile, sa ma imprietenesc cu ele. Aici este mult mai liniste decat la Marrakech, sunt si mult mai putini straini, ce-i drept.

Stam la hotelul Oscar Salam, unde sunt si studiourile de film Atlas. La Oscar Salam camerele sunt una langa alta intr-o curte interioara, in jurul unei piscini, a pomilor cu rodii si portocalilor. La loc de cinste sunt doi hipopotami imensi de bronz, cu tzatze. Dau un farmec kitchos dar inconfundabil locului, care altfel ar fi doar un hotel oarecare.Maine dimineata ne intoarcem la Marrakech ca sa luam un alt autobuz pentru Essaouira. Drumul este incredibil. Trecem muntii Atlas pe o sosea extrem de ingusta si in serpentine. Un fel de Transfagarasan reloaded, asa. Am vazut sate cu putine case care se camufleaza in munte pentru ca sunt facute din pamant. Casute cubice, cu gauri patrate in loc de ferestre. Din pamant rosu. Aproape ca le iubesc, ma atrag teribil si nu stiu ce anume, de ce. Probabil pentru ca stiu ca nu o sa intru intr-una din acele case. Si verdele copacilor, al palmierilor dupa ce am coborat din munte... Un verde foarte verde! Ma simt straina de loc insa, ca si cum ar trebui sa fiu prudenta. Imi place, dar nu-l simt ca ma cheama...

Maroc - Prima zi

Ieri am ajuns in Maroc . Aeroportul foarte aranjat si cochet, iar cand am iesit m-a surprins atmosfera calma si energia buna a locului. Good vibes, cum ar spune prietenii mei. Multi oameni (dar mai ales cei mai in varsta), poarta imbracamintea locala : djalabale de diferite culori, unele femei poarta val, pantaloni si bluze largi pe deasupra, in culori foarte vii. Le place mult turcoazul am observat .

De-a lungul autostradei (am venit cu masina de la Casablanca pana la Rabat, unde locuim) palmieri, tufe de bougainville purpurii si peste tot pamantul rosu. Magarusi si oi, ceva mai mari decat astea romanesti ale noastre si cu urechile clapauge. Sunt uimita sa vad case extrem de sarace, darapanate, in mizerie, dar care au fiecare antene tv de satelit .

Ajungem la Rabat, ne lasam bagajele si plecam sa manacam la un restaurant pe malul oceanului. Foarte multa lume care se intorcea de la plaja. Oceanul este incredibil ! N-am cuvinte. Valuri mari, stanci, apa gri, plaja foarte lata. N-am gasit peste la restaurantul respectiv asa ca ne-am dus sa ne plimbam prin medina, (bazarul, cetatea veche). In Rabat nu am vazut treceri de pietoni sau semafoare pentru pietoni, asa ca traversam la noroc si la mica intelegere. Bazarul este mare, aglomerat, colorat, zgomotos, rapid si lent in acelasi timp. Rapid pentru ca vanzatorii sunt in vrie, isi striga marfa, vor sa cumperi de la ei, cauta pentru tine ce vrei… Lent, pentru ca sunt muuuuuulti oameni si se misca incet… se uita in dreapta si in stanga, vorbesc intre ei, se opresc sa se uite la ceva si blocheaza tot convoiul … Da, eram ca un convoi… Ghidati parca de o constiinta comuna : observa, cumpara, tocmeste-te, cerceteaza.

Am ajuns la o taraba care facea pe loc sandwichuri cu peste prajit, vinete prajite, ardei copti, ceapa si un sos picant. Nu-mi venea sa cred cat de bun e, parca de cand eram copil nu m-am mai bucurat atat de mult de o mancare ! Cumparam nuci si alune confiate si smochine si ne continuam plimbarea. Bazarul parca nu se mai termina. Iesim din partea cu covoare, genti de piele si bijuterii pentru turisti si intram in zona de unde isi fac marocanii cumparaturile, adica unde erau blugi, sosete, djalabale, esarfe, pantofi, broaste testoase, mirodenii, masline marinate, organe de miel si miei taiati de vanzare. Un batranel imbracat colorat se plimba si vinde ceai. Sunt obosita. Ajungem la capatul bazarului si ne oprim la o cafenea mica si ne luam cate un ceai. Ma bucur ca pot sa stau la o terasa si sa fumez, fara ca oamenii sa se uite urat la mine, cum faceau in Algeria. E noapte si orasul fierbe. Ne urcam intr-un taxi si ne intoarcem acasa.