joi, 14 august 2008

Maroc - Prima zi

Ieri am ajuns in Maroc . Aeroportul foarte aranjat si cochet, iar cand am iesit m-a surprins atmosfera calma si energia buna a locului. Good vibes, cum ar spune prietenii mei. Multi oameni (dar mai ales cei mai in varsta), poarta imbracamintea locala : djalabale de diferite culori, unele femei poarta val, pantaloni si bluze largi pe deasupra, in culori foarte vii. Le place mult turcoazul am observat .

De-a lungul autostradei (am venit cu masina de la Casablanca pana la Rabat, unde locuim) palmieri, tufe de bougainville purpurii si peste tot pamantul rosu. Magarusi si oi, ceva mai mari decat astea romanesti ale noastre si cu urechile clapauge. Sunt uimita sa vad case extrem de sarace, darapanate, in mizerie, dar care au fiecare antene tv de satelit .

Ajungem la Rabat, ne lasam bagajele si plecam sa manacam la un restaurant pe malul oceanului. Foarte multa lume care se intorcea de la plaja. Oceanul este incredibil ! N-am cuvinte. Valuri mari, stanci, apa gri, plaja foarte lata. N-am gasit peste la restaurantul respectiv asa ca ne-am dus sa ne plimbam prin medina, (bazarul, cetatea veche). In Rabat nu am vazut treceri de pietoni sau semafoare pentru pietoni, asa ca traversam la noroc si la mica intelegere. Bazarul este mare, aglomerat, colorat, zgomotos, rapid si lent in acelasi timp. Rapid pentru ca vanzatorii sunt in vrie, isi striga marfa, vor sa cumperi de la ei, cauta pentru tine ce vrei… Lent, pentru ca sunt muuuuuulti oameni si se misca incet… se uita in dreapta si in stanga, vorbesc intre ei, se opresc sa se uite la ceva si blocheaza tot convoiul … Da, eram ca un convoi… Ghidati parca de o constiinta comuna : observa, cumpara, tocmeste-te, cerceteaza.

Am ajuns la o taraba care facea pe loc sandwichuri cu peste prajit, vinete prajite, ardei copti, ceapa si un sos picant. Nu-mi venea sa cred cat de bun e, parca de cand eram copil nu m-am mai bucurat atat de mult de o mancare ! Cumparam nuci si alune confiate si smochine si ne continuam plimbarea. Bazarul parca nu se mai termina. Iesim din partea cu covoare, genti de piele si bijuterii pentru turisti si intram in zona de unde isi fac marocanii cumparaturile, adica unde erau blugi, sosete, djalabale, esarfe, pantofi, broaste testoase, mirodenii, masline marinate, organe de miel si miei taiati de vanzare. Un batranel imbracat colorat se plimba si vinde ceai. Sunt obosita. Ajungem la capatul bazarului si ne oprim la o cafenea mica si ne luam cate un ceai. Ma bucur ca pot sa stau la o terasa si sa fumez, fara ca oamenii sa se uite urat la mine, cum faceau in Algeria. E noapte si orasul fierbe. Ne urcam intr-un taxi si ne intoarcem acasa.

Un comentariu:

Ioana spunea...

La Casablanca as vrea sa iubesc,sa ascult un pian si ...sa iubesc.